De vorba cu timpul

De ce totul trebuie sa fie asa?
Tacut, efemer, muritor..
De ce timpul pe langa noi a trecut
Fara sa-i acordam macar un salut?
Sa-l intrebam poate ce mai face,
Sau.. sa nu-l mai intrebam nimic.
Sa-ncepem sa radem,
Sa rada si el.
Sa ne zica pe urma ceva... efemer.
De vorba cu timpul
Recunosc ca n-am stat,
Dar nici rau nu mi-ar parea.
As vrea sa-l intreb macar atat:
Nu simti oare durerea?
Durerea din sufletele noastre?
Durerea ce ne-o lasi?
As indraznii sa te rog ceva
Mai da-mi o zi,
Nimic mai mult.
Lasa-ma sa rad, sa traiesc, sa iubesc,
Lasa-ma sa invat singura sa te pretuiesc.

Lumi diferite

Poate ca n-ai simtit nimic,
Asa cum nici eu n-am simtit.
Poate ca n-ai avut timp de iubit,
Poate nici eu.
Nu vreau un loc in viata ta
Nu ma-ntelege gresit.
Dar as vrea sa te invat
Ce-nseamna sa fii iubit.
Poate ca acum nu intelegi,
Asa cum nici eu nu-ntelegeam.
Dar crede-ma, merita sa fii iubit.
Poate ca maine vei pleca,
Nici eu nu te asigur ca raman.
Dar, cred ca m-am razgandit,
Vreau un loc in viata ta.
Poate ca acum nu mai vrei tu, 
Dar eu cu siguranta vreau.
Poate ca tu nu ma stapanesti,
Dar eu cu siguranta te am.
Te stapanesc,
Si-o stii prea bine.
Incerci sa faci ceva,
Nu poti.
Si acum poate ca ma vrei si tu-n viata ta,
Dar eu...
Eu nu te mai vreau in a mea.

Locuri diferite

Traiesc in doua locuri complet diferite.Unul plin de galagie, familie, joaca, iar altul plin de griji, nemltumiri, stres dar si prieteni. In primul ma simt protejata, iubita, ma simt in largul meu, iar in cel de-al  doilea ma simt pierduta undeva, dezamagita uneori, dar totodata iubita de putinii prieteni. Daca ar trebui sa aleg, probabil nu as putea sa ma hotarasc. As vrea din toata inima ca cele doua medii, locuri, lumi sau ce or fii ele, sa fie macar pentru o zi "alipite". Iubirea sa se intalneasca cu stresul, ura, invingandu-le. Lucrurile bune sa fie in frunte. Fericirea sa-mi fie prietena de drum. Norocul sa fie de parte mea uneori, nu mereu. Sa pot sa impart cu toata lumea fericirea. Sa scot din buzunar o farama de speranta pentru cei care au nevoie de ea. Sa fiu acolo ori de cate ori prietenii au nevoie. Sa nu fiu nevoita sa plec capul atunci cand ma analizez. Sa pot sa ma bucur de orice lucru marunt, banal. Sa nu uit niciodata de unde am plecat. Sa privesc in jur si sa vad oameni cu adevarat fericiti, impliniti, impacati sufleteste, oameni frumosi pe dinauntru, oameni care iubesc sa fie iubiti, oameni normali.  Probabil imi doresc prea multe, dar macar pot sa visez. Pot sa sper ca intr-o zi toate vor fi asa cum vreau eu. Pot sa sper la o lume a mea, unde au si altii prioritate, insa numai cei care merita.