Well..dupa 4 ore de [ne]somn, tot n-am ajuns la o concluzie "normala". Il iubesc. Il iubesc si ce?! El nu ma iubeste pe mine. Nu pot sa fac nimic sa schimb lucrul asta. Parca as fii legata la maini cu ceva transparent. Ciudat, stiu, mereu zic la fel si eu, dar ce pot sa fac?! Nimic. M-am mai gandit la ceva, dar nici acest lucru n-ar fi posibil omenesc.Cum as putea eu, ca o fiinta normala ce a fost lasata pe acest pamant sa iubeasca, sa reneg o iubire? As fii considerata nebuna si, sincer, prefer sa fiu nebuna din dragoste. Iubirea..multi spun ca la varsta asta nu apare iubirea, ci doar te indragostesti, dar de ce vorbesc in locul altora?! Faptul ca este matur ii da mai mult dreptul de a iubi? Faptul ca un adolescent spune ca iubeste este ceva imposibil?! Imi pierd speranta pe zi ce trece mai mult..ne despart o Ea, o alta EA si un El. De prima Ea, te-ai putea despartii oarecum cu usurinta, daca ai vrea, dar stiu ca de a doua Ea, ti-ar fii foarte greu. Raman aici, cu mine, in intunericul sufletului, sperand ca maine ai sa ma observi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu