Singuratate

Si nu mai conteaza nimic..nu mai conteaza ca ai plecat, nu mai conteaza ca m`ai lasat asa, fara o explicatie, nu mai conteaza ca soarele maine poate o sa rasara, pentru ca eu oricum n-o sa am puterea sa-l observ, nu mai conteaza daca dintr-un suflet tu ai facut doua, nu mai conteaza ca nu ti-a pasat de nefericirea pe care urma sa mi-o aduci prin absenta ta, nu mai conteaza nimic...nimic legat de tine. Azi, stai in urma mea, si nu iti dai seama daca e bine sau nu ca m-ai pierdut. Azi iti dai seama ca ai gresit si incerci sa repari totul. Iti zic ca e prea tarziu, dar imi arunci o replica uzata : "niciodata nu e prea tarziu!". Ma satur de aceleasi vorbe si plec, dar tu ma tot strigi, ma strigi cum te strigam eu atunci. Mai stii?! Incerc sa te conving ca o sa ma uiti, asa cum te-am uitat si eu, dar imi tot spui ca iti pare rau si ca nu vrei sa dai uitarii tot ce-a fost intre noi. Ma tot bati la cap cu asta, nu inteleg de ce insisti..sau inteleg..oare e vorba de sentimentul de vinovatie? Ma compatimesti sau cu adevarat ma iubesti? Nu pot sa-mi dau seama exact, insa realizez ca am ajuns la ultima pagina, ca trebuie sa inchid cartea asta nenorocita, plina de lacrimi si sa merg mai departe. Pun capul jos. Adorm cu gandul ca maine chiar o sa rasara soarele si culmea, o sa-l si observ.