....asa cum era odata,
veche si darapanata,
casa copilariei mele mi-a ramas in amintire..
Priveam pe fereastra si-mi vedeam bunica muncind..
Am plecat cu greu, sperand
Ca am sa ma-ntorc acolo.
As fi vrut s-o vad sezand,
Cu ai ei obraji mereu arsi de razele de soare
Pe prispa casei deja uitata de toti....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu