Stiu, nu stiu..

Stiu,
Si tu te ascunzi
Asa cum fac toti.
Stiu,
E salvatoare minciuna,
Dar e mai rea decat un adevar pur.
Stiu,
Timpul inapoi nu-l mai poti da
Dar macar incearca sa faci ceva..
Nu stiu,
Cum ar trebui sa fii,
Ca sa-i fii pe plac inimii.

Suflet gol

Fara lume-as vrea sa fiu
Sa nu regret ca e tarziu,
Ca e tarziu ca n-am spus
Ce sentimente m-au patruns.


Si ce folos de le spuneam?
Eu tot singura vorbeam.
Ei nu inteleg cum,
Cum e posibil sa-ti sfarami sufletul.

Toamna

De soare ma bucur
Acum cat mai pot, 
Caci in curand...
Frunzele-or sa fie daramate de vant.


A venit toamna, 
Bate vantul rece,
Mi-e un dor nebun..
Si vad ca nu mai trece.




Cu gandul la tine
Am uitat de soare
Este greu,
Este greu si doare.. 

Despre iubire

Ce e iubirea?! Multi dintre noi ne`am pus intrebarea asta, dar oare am gasit toti un raspuns? Nu cred...
Iubirea este ceva divin, iubirea este neconditionata, iubirea este dorinta aia nebuna de a te bucura de orice lucru din jurul tau, de a sari in sus de bucurie. Normal, acea persoana trebuie sa fie foarte norocoasa ca te are, trebuie sa te pretuiasca, sa aibe grija de tine si sa nu-ti mai dea drumul niciodata.
Insa cateodata iubirea poate rani sufletele multora... Nu putem sa dam indicatii inimii. De foarte multe ori auzim tineri care sufera pentru ca se despart de cineva si chiar daca a fost iubire, sau nu, acestia dramatizeaza. Nu poti iubi de multe ori in viata, sau daca poti, niciodata nu va mai fi la fel ca la inceput, deja pe un al doilea nu`l mai iubesti ca pe primul, sau pe al treilea, ca pe al doilea. Sa nu ne mintim si sa nu-i mintim nici pe ceilalti, o iubirea adevarata rezista in timp, prima iubire o vei tine minte toata viata. Si mai frumos ar fi ca prima iubire sa fie si ultima. Ce bucurie mai mare poate exista decat aceea de a avea o persoana langa tine, sa stii ca a fost numai a ta, ca numai tu o stii cum ceilalti nu o stiu?! Iubirea este hrana sufletului, iubirea este de nepretuit.

Undeva..cineva..

"Un suflet intr-o palma.." Asa obisnuiam sa-i zic.. E vorba despre mica mea prietena, o pisicuta, pe nume Morcovel, care nu mai e printre noi. Azi cand am ajuns acasa deja era printre ingeri. Sunt trista.. ea imi aducea aminte de catelusul meu miiiic si frumos, care si el e tot printre ingeri azi. E extrem de trist.. niciun suflet nu merita asta. Promit sa-mi aduc mereu aminte de voi, sufletelele mele iubite..

Pentru ca vreau sa cred in tine..

Eh.. cam asa e titlul cartii pe care o citesc acum. Desi am citit 60 de pagini, pot sa spun ca mi-am cam dat seama cat de cat despre ce este vorba. Cand iti pierzi increderea in oameni, cu greu te mai dai pe brazda. Cand esti dezamagit de cineva, suferi, dar in momentul in care gasesti o alta persoana, sau ea te gaseste pe tine, eziti la inceput, dar, cu toate astea, te agati si de cea mai mica speranta pentru a te convinge pe tine ca merita, ca nu e ca restu.. Iubirea, o daruiesti, fara sa astepti ceva in schimb, poate chiar fara pretentia de a fi si tu, la randul tau, iubit. Daruieste iubire persoanei care este langa inima ta si are grija de ea, persoanei care te-a schimbat in bine, persoanei care te stie cum altii nu te stiu, persoanei care chiar daca ii gresesti, te iarta..daruieste iubire cui crezi tu ca o merita. Inima e una, cum si in viata ai parte de o singura "mare iubire"..Ai grija pe mana cui iti lasi sufletul, ai grija ca cel pe care-l iubesti, sa-ti merite iubirea, sa aiba grija de inima ta, s-o "intretina". Nu-i demonstra ca-l iubesti, ci iubeste-l ca sa-i demonstrezi ca exista si persoane care se gandesc la el tot timpul si care sunt acolo neconditionat pentru el.

Marea si iubirea noastra

Stii, malul marii ne asteapta,
Ar vrea sa fim ca altadata
Ar vrea sa ne iubim si`acum,
Sa nu lasam totul in scrum.

Si eu tot asa gandesc,
Pacat ca inca nu doresc
S te caut si sa-ti spun
Ca te iubesc, ca esti nebun.

Ai innebunit iubindu-ma,
Si tie-ti place aceasta nebunie..
Iti place ca ma controlezi,
Ca faci ce vrei din mine.

Noaptea e lunga,
Timpul trece greu,
Insa eu...
Eu te astept tot acolo, pe faleza,
Pe nisipul inca fierbinte si lucios,
Unde candva ne-am iubit pacatos.

Melcul si furnica

Melcul si furnica
Mergeau linistiti,
Pe pajistea verde
Se plimbau indragostiti.
Melcul furncii ii spune ceva,
Ea la randul ei accepta provocarea
Melcul ii ofera cochilia sa,
Furnica ii ofera inima.
Melcul rusinat roseste usor,
Furnica ii declara iubirea de zor,
Melcul furnicii ii raspunde la fel,
Iubirea lor traind etern.

?

O zi cam proasta. M-a dezamagit. As fi vrut sa n-o faca. Nimic nu e cum as vrea eu sa fie. Nu m-a sunat. As fi vrut sa ma sune. N-are incredere-n mine. Ce pot sa fac eu?! M-a facut sa ma simt aiurea. O stare pe care multi sunt sigura ca n-o inteleg. As vrea sa fiu cu el, dar el nu da semne ca ar vrea sa fie cu mine. Pune multa lume inaintea mea.. De ce m-a dezamagit omul care ma cunoaste cu adevarat? As vrea ca totul sa fie diferit. As vrea ca el sa-mi spuna lucruri frumoase. As vrea sa ma-nteleaga. Dar, in primul rand, as vrea sa stiu ca-i pasa..

Ploaia

Ascult cum ploaia cade,

Neiertatoare si suparata,

Ingandurata dar poate si indragostita..

Cine poate stii ale ploii taine?

Niste muritori de rand, ca noi, nu pot percepe asta.
Nu ne gandim ca poate
Ea cade pe Pamant
Fiind indragostita de el

Iubindu-l poate-n gand..

As vrea cu ea de vorba

Macar sa stau...un minut..

S-o intreb ce vede minunat pe Pamant

De cade neincetat,

De cade-n randuri, randuri..

Ce am facut noi?

Poate-i grea-ntrebarea, poate doar visez

Sau poate doar ploaia-mi imaginez..

Romantic sau nu..

Cand chinul o sa-l afli,

Ai sa vrei sa schimbi ceva

Ai sa-ti dai seama ca ti-ai pierdut iubirea..

Ca mine, alta nu-i,

Ca tine, niciatat.

Doar vorbe aruncate-n vant.

Ceata reapare, ploaia se-nteteste,

Gandul meu-i departe,

Numai la tine este.

De ce-mi faci mie asta?

Cu ce ti-am gresit eu?

Cum ar trebui sa fiu, ca sa fii al meu?

Ma mai alina gandul,

Ca tu-n visari

O sa ma faci a ta,

O sa ma vrei din nou

Ca ai sa suspini iar dupa sarutul meu.

Ai sa ma rogi sa vin

Dar eu n-am sa aud

Rugile tale de romantic prefacut.

...Intr-un abis in care,
Cineva ne-a uitat...

Ceva efemer

Privim inapoi,

Privim inainte.

Suntem noi doi,

Privind in oglinda.

Pe ganduri stam,

Si eu si tu,

Poate ne asteptam, amandoi, sufletul.

Nu neg ca te-am iubit,

Nu neg ca te iubesc,

Nu neg ca inca ma gandesc

La noi si as mai vrea,

Sa mai fiu macar o data a ta.

De vorba cu timpul

De ce totul trebuie sa fie asa?
Tacut, efemer, muritor..
De ce timpul pe langa noi a trecut
Fara sa-i acordam macar un salut?
Sa-l intrebam poate ce mai face,
Sau.. sa nu-l mai intrebam nimic.
Sa-ncepem sa radem,
Sa rada si el.
Sa ne zica pe urma ceva... efemer.
De vorba cu timpul
Recunosc ca n-am stat,
Dar nici rau nu mi-ar parea.
As vrea sa-l intreb macar atat:
Nu simti oare durerea?
Durerea din sufletele noastre?
Durerea ce ne-o lasi?
As indraznii sa te rog ceva
Mai da-mi o zi,
Nimic mai mult.
Lasa-ma sa rad, sa traiesc, sa iubesc,
Lasa-ma sa invat singura sa te pretuiesc.

Lumi diferite

Poate ca n-ai simtit nimic,
Asa cum nici eu n-am simtit.
Poate ca n-ai avut timp de iubit,
Poate nici eu.
Nu vreau un loc in viata ta
Nu ma-ntelege gresit.
Dar as vrea sa te invat
Ce-nseamna sa fii iubit.
Poate ca acum nu intelegi,
Asa cum nici eu nu-ntelegeam.
Dar crede-ma, merita sa fii iubit.
Poate ca maine vei pleca,
Nici eu nu te asigur ca raman.
Dar, cred ca m-am razgandit,
Vreau un loc in viata ta.
Poate ca acum nu mai vrei tu, 
Dar eu cu siguranta vreau.
Poate ca tu nu ma stapanesti,
Dar eu cu siguranta te am.
Te stapanesc,
Si-o stii prea bine.
Incerci sa faci ceva,
Nu poti.
Si acum poate ca ma vrei si tu-n viata ta,
Dar eu...
Eu nu te mai vreau in a mea.

Locuri diferite

Traiesc in doua locuri complet diferite.Unul plin de galagie, familie, joaca, iar altul plin de griji, nemltumiri, stres dar si prieteni. In primul ma simt protejata, iubita, ma simt in largul meu, iar in cel de-al  doilea ma simt pierduta undeva, dezamagita uneori, dar totodata iubita de putinii prieteni. Daca ar trebui sa aleg, probabil nu as putea sa ma hotarasc. As vrea din toata inima ca cele doua medii, locuri, lumi sau ce or fii ele, sa fie macar pentru o zi "alipite". Iubirea sa se intalneasca cu stresul, ura, invingandu-le. Lucrurile bune sa fie in frunte. Fericirea sa-mi fie prietena de drum. Norocul sa fie de parte mea uneori, nu mereu. Sa pot sa impart cu toata lumea fericirea. Sa scot din buzunar o farama de speranta pentru cei care au nevoie de ea. Sa fiu acolo ori de cate ori prietenii au nevoie. Sa nu fiu nevoita sa plec capul atunci cand ma analizez. Sa pot sa ma bucur de orice lucru marunt, banal. Sa nu uit niciodata de unde am plecat. Sa privesc in jur si sa vad oameni cu adevarat fericiti, impliniti, impacati sufleteste, oameni frumosi pe dinauntru, oameni care iubesc sa fie iubiti, oameni normali.  Probabil imi doresc prea multe, dar macar pot sa visez. Pot sa sper ca intr-o zi toate vor fi asa cum vreau eu. Pot sa sper la o lume a mea, unde au si altii prioritate, insa numai cei care merita.

Tot ce faceam candva

Iubeam, iertam, uitam, speram, ne jucam, dansam, cantam, sufeream, inselam, minteam, juram, desenam, tipam, vorbeam, mergeam si respiram.. Ne chinuiam sa pronuntam corect "Rica nu stia sa zica..rau, ratusca, ramurica.", mai stii? Ne multumeam cu ce aveam, niciodata cerand mai mult de atat. Traiam intr-o lume care azi nu mai exista, ne facuseram o lume a noastra, fara superficiali si fara iubire falsa. Ne spuneam ca o sa fie bine, ne spuneam aproape in fiece minut "te iubesc!", fara sa asteptam sa auzim acelasi lucru. Traiam intr-o lumea mai buna, mai normala, intr-o lume in care nu exista minciuna si pacatul, intr-o lume pasnica, iubitoare, intr-o lume a copilariilor... intr-o lume a noastra, unde tu si eu eram cei mai importanti. Pacat ca n-ai mai vrut sa copilaresti alaturi de mine, pacat de tot ce ne-a legat, pacat de tine si.. pacat de mine. Adio, iubirea mea!

Arthur & George-J.B.

Arthur, o persoana comunicativa, plina de imaginatie. George, un om singuratic, rezervat, lipsit de imaginatie. Dezamagiri, mistere si.... calea ferata.

Singuratate

Si nu mai conteaza nimic..nu mai conteaza ca ai plecat, nu mai conteaza ca m`ai lasat asa, fara o explicatie, nu mai conteaza ca soarele maine poate o sa rasara, pentru ca eu oricum n-o sa am puterea sa-l observ, nu mai conteaza daca dintr-un suflet tu ai facut doua, nu mai conteaza ca nu ti-a pasat de nefericirea pe care urma sa mi-o aduci prin absenta ta, nu mai conteaza nimic...nimic legat de tine. Azi, stai in urma mea, si nu iti dai seama daca e bine sau nu ca m-ai pierdut. Azi iti dai seama ca ai gresit si incerci sa repari totul. Iti zic ca e prea tarziu, dar imi arunci o replica uzata : "niciodata nu e prea tarziu!". Ma satur de aceleasi vorbe si plec, dar tu ma tot strigi, ma strigi cum te strigam eu atunci. Mai stii?! Incerc sa te conving ca o sa ma uiti, asa cum te-am uitat si eu, dar imi tot spui ca iti pare rau si ca nu vrei sa dai uitarii tot ce-a fost intre noi. Ma tot bati la cap cu asta, nu inteleg de ce insisti..sau inteleg..oare e vorba de sentimentul de vinovatie? Ma compatimesti sau cu adevarat ma iubesti? Nu pot sa-mi dau seama exact, insa realizez ca am ajuns la ultima pagina, ca trebuie sa inchid cartea asta nenorocita, plina de lacrimi si sa merg mai departe. Pun capul jos. Adorm cu gandul ca maine chiar o sa rasara soarele si culmea, o sa-l si observ.

Dezamagire

De atatea ori ma intreb de ce nu sunt luata in serios.. Gresesc atat de mult in fata oamenilor? Jignesc pe cineva prin atitudinea mea? De ce nimeni  nu poate sa ma accepte asa si sa treaca peste faptul ca uneori poate sunt prea     copila, peste faptul ca uneori da, sunt cu capul in nori si recunosc asta, pentru faptul ca tresar din orice, ca ma bucur pentru orice lucru care mi se intampla? Sunt copil, in ciuda tuturor aparentelor si in ciuda faptului ca uneori eu o fac pe persoana matura.

Panza...

Diana ma fermeca. Michi ma trezea la viata, imi amintea ca iubirea neconditionata exista. Mama Dianei imi aduce aminte de copilarie, iar tatal, un om exceptional, ma facea sa tremur ori de cate ori isi impunea punctul de vedere.

Noi doi

Suntem doar noi doi,
Eu si cu tine.
Eu privesc in jos,
Tu te uiti la mine.


Ai vrea sa ma saruti,
Nu te pot priva
De acest drept,
De sarutarea mea.


Ma uit la tine,
Nu-mi vine sa cred
Ca in timpul ce-a trecut 
Tu ai fost indiferent.


Oricat incerc sa te-nteleg
Chiar nu pot s-o fac,
De a ta iubire
Imi e tare drag.


Treci aici!
Si-n taina ale mele maini
Iti vor face bine,
Nu iti vor da branci.


Daca cineva mai poate
Sa te iubeasca asa,
Eu singura, iubite,
Dispar din viata ta.

Pacat sau nu?

   Pacatul, prin definitie, ar insemna o incalcare a unei legi bisericesti. Cand iubesti pe cineva, iar acel cineva e luat de alta, dar tu-l vrei pentru tine, pentru ca tie chiar iti place tipu` si ti se pare ca va potriviti, se numeste pacat? Ei bine, da. Dar ce te faci atunci cand nici de pacat nu-ti mai e frica, nu te mai temi, din simplul motiv ca iubesti. Te intrebi mereu de ce tocmai pe el, de ce esti tu cea care trebuie sa treaca prin asta? E normal, fiecare dintre noi ne-am intreba asta probabil.. El a observat prezenta ta? Asta e intrebarea care te macina, intrebarea care nu te lasa sa inchizi ochii si care noaptea te poarta pe taramul necunoscut, intrebarea pe care n-ai cui s-o pui, intrebarea fara raspuns. Te uiti la el, ai vrea sa-i vorbesti, dar nu poti. Cand te atinge, chiar din neatentie, simti ca tine la tine, dar in acelasi timp simti cum nenorocitul te vrea si pe tine, dar o vrea si pe ea. Il va urmari toata viata? De el depinde viitorul tau, de el depinde tot ceea ce n-a contat pana acum pentru tine, si anume iubirea. Nu ca n-a contat, dar nu i-ai dat atentia cuvenita, nu ai inteles-o niciodata, pentru ca n-a exisat pana acum un barbat adevarat care sa-ti deschida ochii si sa-ti implanteze dorinta in suflet. Parca te opreste ceva din drumul pe care vroiai sa-l parcurgi alaturi de el, sa fie oare teama de a nu cadea in pacat? Sau sa fie din cauza lipsei tale de curaj? 

Nimicuri

Nu mai vreau să te mint.
Ce rost ar mai avea?
Mă vei face vreodat` a ta?
Plec si las totul in urma,
Nu-mi pasă,
Oricum ea va fi a ta mireasă..


Durerea e mare,
Si asta o stii.
Nu-mi poti face nimic,
Pentru ca doar pe ea o vei iubi.

Sentimente..


Nu ma simt  rău,
Dar nici nu ma simt bine.
Nu sunt a ta,
Si totusi te vreau pe tine.


Un dor nebun m-apucă
Când mă gândesc la tine,
Aş vrea să  te iubesc,
Să te am lângă mine.


Cu toţii ne dorim 
O iubire nemuritoare,
Care să nu moară
La un răsărit de soare.

Cand tre` sa te trezesti..

Vine o vreme cand nu esti tu. O vreme in care tot ceea ce faci, tot ceea ce zici, parca nu corespunde cu cine esti tu de fapt. Nimeni nu ne garanteaza ca da, exista solutii si iar solutii, pe care le-am putea gasi, raspunsul se gaseste in noi. Ce daca daca toate trec?! Lasa-le sa treaca. E bine ca totul sa treaca frumos, curat, limpede. Niciodata dupa furtuna nu e asa, dar mintea noastra poate fi receptiva. Niciodata nu ne-am intrebat, unii dintre noi, de ce toti nebunii innebunesc mai tare dupa ce intra in spital?!.. Viata-i asemenea unei ciori care zboara libera timp de cativa ani, dar cand gaseste pe cineva care s-o impuste, cade lata la pamant, facand loc altei civilizatii. Poate viata e facuta in asa fel incat sa simtim mai mult durerea, sa traim tot timpul cu indoieli, dar speranta ar trebui sa moara ultima.

Adevarat

Well..dupa 4 ore de [ne]somn, tot n-am ajuns la o concluzie "normala". Il iubesc. Il iubesc si ce?! El nu ma iubeste pe mine. Nu pot sa fac nimic sa schimb lucrul asta. Parca as fii legata la maini cu ceva transparent. Ciudat, stiu, mereu zic la fel si eu, dar ce pot sa fac?! Nimic. M-am mai gandit la ceva, dar nici acest lucru n-ar fi posibil omenesc.Cum as putea eu, ca o fiinta normala ce a fost lasata pe acest pamant sa iubeasca, sa reneg o iubire? As fii considerata nebuna si, sincer, prefer sa fiu nebuna din dragoste. Iubirea..multi spun ca la varsta asta nu apare iubirea, ci doar te indragostesti, dar de ce vorbesc in locul altora?! Faptul ca este matur ii da mai mult dreptul de a iubi? Faptul ca un adolescent spune ca iubeste este ceva imposibil?! Imi pierd speranta pe zi ce trece mai mult..ne despart o Ea, o alta EA si un El. De prima Ea, te-ai putea despartii oarecum cu usurinta, daca ai vrea, dar stiu ca de a doua Ea, ti-ar fii foarte greu. Raman aici, cu mine, in intunericul sufletului, sperand ca maine ai sa ma observi.

Lucruri simple..

Bucura-te, tu, omule, de lucrurile minunate primite in viata asta, de lucrurile simple, dar totodata atat de frumoase, de lucrurile care te fac sa razi in hohote, sau sa plangi asemenea, de o gaza care s-a pus pe mana ta, poate nu e acolo doar ca a obosit zburand, ci poate ca te-a simtit ca esti bun. Ajuta pe cine poti, te vei simti mai bine apoi, crede-ma. Fa lucrurile care ti se par tie firesti, nu lucrurile care li se par altora asa...canta la dus, nimeni nu s-a nascut  talentat, urla atunci cand simti ca nu mai poti, sa nu-ti fie rusine sa plangi, e un lucru normal, specific tuturor sufletelor, ai incredere in ceea ce poti tu, nimeni nu ti-e mai bun prieten decat propria-ti persoana, asculta-ti inima, fa lucruri pe care ti le doresti de foarte mult timp, dar la care nu te-ai mai gandit de ceva vreme, nu uita sa fii mereu in adancul sufletului copil, si cel mai important..nu uita ca dragostea n-are varsta, iubirea e oarba, dar e minunata. :)