marți, 25 ianuarie 2011

Tot ce faceam candva

Iubeam, iertam, uitam, speram, ne jucam, dansam, cantam, sufeream, inselam, minteam, juram, desenam, tipam, vorbeam, mergeam si respiram.. Ne chinuiam sa pronuntam corect "Rica nu stia sa zica..rau, ratusca, ramurica.", mai stii? Ne multumeam cu ce aveam, niciodata cerand mai mult de atat. Traiam intr-o lume care azi nu mai exista, ne facuseram o lume a noastra, fara superficiali si fara iubire falsa. Ne spuneam ca o sa fie bine, ne spuneam aproape in fiece minut "te iubesc!", fara sa asteptam sa auzim acelasi lucru. Traiam intr-o lumea mai buna, mai normala, intr-o lume in care nu exista minciuna si pacatul, intr-o lume pasnica, iubitoare, intr-o lume a copilariilor... intr-o lume a noastra, unde tu si eu eram cei mai importanti. Pacat ca n-ai mai vrut sa copilaresti alaturi de mine, pacat de tot ce ne-a legat, pacat de tine si.. pacat de mine. Adio, iubirea mea!

Arthur & George-J.B.

Arthur, o persoana comunicativa, plina de imaginatie. George, un om singuratic, rezervat, lipsit de imaginatie. Dezamagiri, mistere si.... calea ferata.

luni, 24 ianuarie 2011

Singuratate

Si nu mai conteaza nimic..nu mai conteaza ca ai plecat, nu mai conteaza ca m`ai lasat asa, fara o explicatie, nu mai conteaza ca soarele maine poate o sa rasara, pentru ca eu oricum n-o sa am puterea sa-l observ, nu mai conteaza daca dintr-un suflet tu ai facut doua, nu mai conteaza ca nu ti-a pasat de nefericirea pe care urma sa mi-o aduci prin absenta ta, nu mai conteaza nimic...nimic legat de tine. Azi, stai in urma mea, si nu iti dai seama daca e bine sau nu ca m-ai pierdut. Azi iti dai seama ca ai gresit si incerci sa repari totul. Iti zic ca e prea tarziu, dar imi arunci o replica uzata : "niciodata nu e prea tarziu!". Ma satur de aceleasi vorbe si plec, dar tu ma tot strigi, ma strigi cum te strigam eu atunci. Mai stii?! Incerc sa te conving ca o sa ma uiti, asa cum te-am uitat si eu, dar imi tot spui ca iti pare rau si ca nu vrei sa dai uitarii tot ce-a fost intre noi. Ma tot bati la cap cu asta, nu inteleg de ce insisti..sau inteleg..oare e vorba de sentimentul de vinovatie? Ma compatimesti sau cu adevarat ma iubesti? Nu pot sa-mi dau seama exact, insa realizez ca am ajuns la ultima pagina, ca trebuie sa inchid cartea asta nenorocita, plina de lacrimi si sa merg mai departe. Pun capul jos. Adorm cu gandul ca maine chiar o sa rasara soarele si culmea, o sa-l si observ.

Dezamagire

De atatea ori ma intreb de ce nu sunt luata in serios.. Gresesc atat de mult in fata oamenilor? Jignesc pe cineva prin atitudinea mea? De ce nimeni  nu poate sa ma accepte asa si sa treaca peste faptul ca uneori poate sunt prea     copila, peste faptul ca uneori da, sunt cu capul in nori si recunosc asta, pentru faptul ca tresar din orice, ca ma bucur pentru orice lucru care mi se intampla? Sunt copil, in ciuda tuturor aparentelor si in ciuda faptului ca uneori eu o fac pe persoana matura.

Panza...

Diana ma fermeca. Michi ma trezea la viata, imi amintea ca iubirea neconditionata exista. Mama Dianei imi aduce aminte de copilarie, iar tatal, un om exceptional, ma facea sa tremur ori de cate ori isi impunea punctul de vedere.

miercuri, 19 ianuarie 2011

Noi doi

Suntem doar noi doi,
Eu si cu tine.
Eu privesc in jos,
Tu te uiti la mine.


Ai vrea sa ma saruti,
Nu te pot priva
De acest drept,
De sarutarea mea.


Ma uit la tine,
Nu-mi vine sa cred
Ca in timpul ce-a trecut 
Tu ai fost indiferent.


Oricat incerc sa te-nteleg
Chiar nu pot s-o fac,
De a ta iubire
Imi e tare drag.


Treci aici!
Si-n taina ale mele maini
Iti vor face bine,
Nu iti vor da branci.


Daca cineva mai poate
Sa te iubeasca asa,
Eu singura, iubite,
Dispar din viata ta.

luni, 17 ianuarie 2011

Pacat sau nu?

   Pacatul, prin definitie, ar insemna o incalcare a unei legi bisericesti. Cand iubesti pe cineva, iar acel cineva e luat de alta, dar tu-l vrei pentru tine, pentru ca tie chiar iti place tipu` si ti se pare ca va potriviti, se numeste pacat? Ei bine, da. Dar ce te faci atunci cand nici de pacat nu-ti mai e frica, nu te mai temi, din simplul motiv ca iubesti. Te intrebi mereu de ce tocmai pe el, de ce esti tu cea care trebuie sa treaca prin asta? E normal, fiecare dintre noi ne-am intreba asta probabil.. El a observat prezenta ta? Asta e intrebarea care te macina, intrebarea care nu te lasa sa inchizi ochii si care noaptea te poarta pe taramul necunoscut, intrebarea pe care n-ai cui s-o pui, intrebarea fara raspuns. Te uiti la el, ai vrea sa-i vorbesti, dar nu poti. Cand te atinge, chiar din neatentie, simti ca tine la tine, dar in acelasi timp simti cum nenorocitul te vrea si pe tine, dar o vrea si pe ea. Il va urmari toata viata? De el depinde viitorul tau, de el depinde tot ceea ce n-a contat pana acum pentru tine, si anume iubirea. Nu ca n-a contat, dar nu i-ai dat atentia cuvenita, nu ai inteles-o niciodata, pentru ca n-a exisat pana acum un barbat adevarat care sa-ti deschida ochii si sa-ti implanteze dorinta in suflet. Parca te opreste ceva din drumul pe care vroiai sa-l parcurgi alaturi de el, sa fie oare teama de a nu cadea in pacat? Sau sa fie din cauza lipsei tale de curaj? 

Nimicuri

Nu mai vreau să te mint.
Ce rost ar mai avea?
Mă vei face vreodat` a ta?
Plec si las totul in urma,
Nu-mi pasă,
Oricum ea va fi a ta mireasă..


Durerea e mare,
Si asta o stii.
Nu-mi poti face nimic,
Pentru ca doar pe ea o vei iubi.
Sentimente..


Nu ma simt  rău,
Dar nici nu ma simt bine.
Nu sunt a ta,
Si totusi te vreau pe tine.


Un dor nebun m-apucă
Când mă gândesc la tine,
Aş vrea să  te iubesc,
Să te am lângă mine.


Cu toţii ne dorim 
O iubire nemuritoare,
Care să nu moară
La un răsărit de soare.

luni, 10 ianuarie 2011

Cand tre` sa te trezesti..

Vine o vreme cand nu esti tu. O vreme in care tot ceea ce faci, tot ceea ce zici, parca nu corespunde cu cine esti tu de fapt. Nimeni nu ne garanteaza ca da, exista solutii si iar solutii, pe care le-am putea gasi, raspunsul se gaseste in noi. Ce daca daca toate trec?! Lasa-le sa treaca. E bine ca totul sa treaca frumos, curat, limpede. Niciodata dupa furtuna nu e asa, dar mintea noastra poate fi receptiva. Niciodata nu ne-am intrebat, unii dintre noi, de ce toti nebunii innebunesc mai tare dupa ce intra in spital?!.. Viata-i asemenea unei ciori care zboara libera timp de cativa ani, dar cand gaseste pe cineva care s-o impuste, cade lata la pamant, facand loc altei civilizatii. Poate viata e facuta in asa fel incat sa simtim mai mult durerea, sa traim tot timpul cu indoieli, dar speranta ar trebui sa moara ultima.

duminică, 9 ianuarie 2011

Adevarat

Well..dupa 4 ore de [ne]somn, tot n-am ajuns la o concluzie "normala". Il iubesc. Il iubesc si ce?! El nu ma iubeste pe mine. Nu pot sa fac nimic sa schimb lucrul asta. Parca as fii legata la maini cu ceva transparent. Ciudat, stiu, mereu zic la fel si eu, dar ce pot sa fac?! Nimic. M-am mai gandit la ceva, dar nici acest lucru n-ar fi posibil omenesc.Cum as putea eu, ca o fiinta normala ce a fost lasata pe acest pamant sa iubeasca, sa reneg o iubire? As fii considerata nebuna si, sincer, prefer sa fiu nebuna din dragoste. Iubirea..multi spun ca la varsta asta nu apare iubirea, ci doar te indragostesti, dar de ce vorbesc in locul altora?! Faptul ca este matur ii da mai mult dreptul de a iubi? Faptul ca un adolescent spune ca iubeste este ceva imposibil?! Imi pierd speranta pe zi ce trece mai mult..ne despart o Ea, o alta EA si un El. De prima Ea, te-ai putea despartii oarecum cu usurinta, daca ai vrea, dar stiu ca de a doua Ea, ti-ar fii foarte greu. Raman aici, cu mine, in intunericul sufletului, sperand ca maine ai sa ma observi.

joi, 6 ianuarie 2011

Lucruri simple..


Bucura-te, tu, omule, de lucrurile minunate primite in viata asta, de lucrurile simple, dar totodata atat de frumoase, de lucrurile care te fac sa razi in hohote, sau sa plangi asemenea, de o gaza care s-a pus pe mana ta, poate nu e acolo doar ca a obosit zburand, ci poate ca te-a simtit ca esti bun. Ajuta pe cine poti, te vei simti mai bine apoi, crede-ma. Fa lucrurile care ti se par tie firesti, nu lucrurile care li se par altora asa...canta la dus, nimeni nu s-a nascut  talentat, urla atunci cand simti ca nu mai poti, sa nu-ti fie rusine sa plangi, e un lucru normal, specific tuturor sufletelor, ai incredere in ceea ce poti tu, nimeni nu ti-e mai bun prieten decat propria-ti persoana, asculta-ti inima, fa lucruri pe care ti le doresti de foarte mult timp, dar la care nu te-ai mai gandit de ceva vreme, nu uita sa fii mereu in adancul sufletului copil, si cel mai important..nu uita ca dragostea n-are varsta, iubirea e oarba, dar e minunata. :)